Comunicat pentru apărarea Ortodoxiei românești cu privire la prozelitismul Bisericii Greco-Catolice din Judeţul Vâlcea

Vineri, 4 Noiembrie 2011

În atenţia preoţilor şi credincioşilor din Arhiepiscopia Râmnicului cu privire la prozelitismul Bisericii Greco-Catolice din Judeţul Vâlcea

Dreptmăritori creştini,

Biserica Ortodoxă (Română) Sobornicescă şi Apostolească, ca păstrătoare a tezaurului de credinţă primit de la Mântuitorul Iisus Hristos prin Sfinţii Apostoli, dintotdeauna a dorit binele slujitorilor şi a credincioşilor care fac parte din ea. Cu privire la anumite puncte de vedere exprimate prin intermediul mijloacelor de informare, precum şi prin diferite acţiuni de prozelitism, cum ar fi împărţirea de fluturaşi cu mesaje menite să amăgească credincioşii, suntem obligaţi să reafirmăm adevărul de credinţă care stă la temelia Bisericii Dreptmăritoare. De aceea trebuie să fim cu luare aminte  la cuvintele Mântuitorului Hristos:“Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.” (Matei 24, 5).

Uniaţia sau Greco-Catolicismul este modalitatea de prozelitism practicată de Biserica Romano-Catolică, prin care aceasta a încercat atragerea forţată a creştinilor ortodocşi aflaţi sub vremelnică stăpânire catolică (Transilvania, ocupată de austrieci la 1687) la o formă de catolicism. Imperiul Habsburgic ajuta Roma să-şi mărească numărul de suflete supuse, iar Roma ajuta acel stat să slăbească acea populaţie prin dezmembrare religioasă şi deznaţionalizare. Prin mijlocirea acestor state se promitea ortodocşilor ieşirea din starea de iobăgie, fãcându-i părtaşi la starea privilegiată a membrilor Bisericii Romano-Catolice, în schimbul unirii cu Roma papală. Papalitatea a aplicat această strategie în diferite spaţii geografice si în diferite momente ale istoriei, folosindu-se în special de ordinul călugărilor iezuiţi; în urma unei asemenea strategii a fost întemeiată cu forţa şi Biserica Unită (Greco-Catolică) din Ardeal.

Unirea cu Biserica Romei nu a fost un act de convertire religioasă, nu s-a făcut din convingere religioasă, ci a fost un act politic şi un contract economic oportunist, împăratul de la Viena urmărind prin atragerea românilor la uniaţie, pe de o parte, întărirea catolicismului din Ardeal, iar pe de altă parte, despărţirea românilor din Ardeal de fraţii lor din Moldova şi Ţara Românească. Cultul, doctrina şi organizarea Bisericii Greco Catolice are un conţinut integral catolicizant, fiind supusă cu totul scaunului papal de la Vatican.

Imperiului Habsburgic a ordonat sa fie rase cu tunul sate, biserici şi mănăstiri ortodoxe din Ardeal, (pentru că, terorizaţi fiind, românii ardeleni NU doreau să treacă la catolicism, să părăsească Credinţa Ortodoxă), cele de lemn fiind arse, cele de piatră fiind dărâmate cu tunurile de către generalul Bukow, trimis de către împărăteasa Maria Tereza pentru a sprijini uniatismul. Generalul Bukow a distrus cu tunurile peste 150 de biserici şi mănăstiri ortodoxe. Ortodocşii au fost persecutaţi, amendaţi, judecaţi, executaţi, şi aproape toate Bisericile lor au fost confiscate.

În timpul luptelor pentru păstrarea credinţei ortodoxe au pătimit Sfinţi Martiri şi Mărturisitori, ieromonahii Visarion Sarai şi Sofronie de la Cioara, preoţii Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel, credinciosul Oprea Miclăuş din Sălişte, proclamaţi sfinţi în 1992 de Biserica Ortodoxă Română, bătrânul Atanasie Todoran din Bichigiu, Bistriţa-Năsăud (tras pe roată), Vasile din Telciu, Grigorie din Zagra, Vasile din Mocod, apoi sutele şi miile de credincioşi şi călugări ştiuţi doar de Dumnezeu. În Transilvania zac moaştele a mii de călugări omorâţi de diabolicul general Bucow, la ordinul Mariei Tereza.

Tot ceea ce este catolicism în Transilvania s-a realizat prin momeală, răpire şi siluire. Greco-catolicismul, rămâne rana sângerândă a românilor din Transilvania. Starea de compromis în care se găseşte Biserica Greco-Catolică este evidentă. Tânjeşte după Roma şi integrarea în catolicismul universal, dar totuşi n-are curajul să renunţe la haina cultului bizantin şi să preia cu totul practicile şi riturile apusene. Denigrează răsăritul creştin, dar îi poartă încă straiele şi-i ţine în parte tradiţiile.

Principalele greşeli de învăţătură ale Greco-Catolicilor sunt următoarele:

Papa este considerat infailibil şi totodată cap al Bisericii în locul lui Hristos.  Mărturisesc o învăţătura greşită despre Sfânta Treime. Cred în existenţa unei a treia stări în afară de rai şi iad, numită purgatoriu.

Mai nou, precum odinioară, încearcă să atragă prin amăgiri preoţi ortodocşi nemulţumiţi de disciplina din Biserica Ortodoxă Română, unde urmând învăţătura Sfinţilor Apostoli înţelegem că Biserica lui Hristos trebuie păstrată nealterată de dezordinea socială, de incoerenţa şi haosul din lume. Astfel, Biserica Ortodoxă Română  încă de la primele începuturi ale poporului nostru i-a fost singura lui mamă, care i-a hrănit sufletul, i-a întărit vigoarea de rezistenţă şi de izbândă, împotriva tuturor duşmanilor lui, prin nădejdea, pe care această mamă i-a legat-o de Dumnezeu. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trecut în rândul sfinţilor mai noi pe Sfinţii Ierarhi Andrei Şaguna şi Simion Ştefan, Mitropoliţii Transilvaniei, mari ctitori şi luminători ai neamului românesc. Suntem datori să le urmăm învăţăturile de a păstra credinţa strămoşească, aceeaşi credinţă mărturisită de Sfinţii Apostoli, aceeaşi credinţă ortodoxă a Sfintei Cuvioase Parascheva, care ajută milioane de pelerini din întreaga lume, aceeaşi credinţă trăită de Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, de Sf. Filotea de la Argeş, de Sf. Cuv. Dimitrie Basarabov, Sf. Calinic de la Cernica şi de toţi Sfinţii Bisericii noastre Ortodoxe.

 În contextul atacurilor concertate din străinătate şi de persoane vândute altor grupări religioase menite să distrugă fiinţa neamului şi Biserica Ortodoxă, credincioşii ortodocşi nu trebuie să rămână indiferenţi, ci să fie treji, cu luare aminte la ce au adus şi la ce aduc pentru poporul român aceste grupări sectare, care au ca scop dezbinarea şi subjugarea acestei sfinte naţii. Ortodocşii români au apărat Evanghelia, pavăza omenirii.  Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă şi ne atenţionează: Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”(Matei 10,33).

Ştim cu toţii problemele românilor: sărăcia, bolile, suferinţele prin care poporul dreptcredincios este răstignit, dar ne gândim la Hristos Domnul care a suferit pentru noi moarte pe Cruce, dându-ne speranţe prin Învierea Sa din morţi:“În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”(Ioan 16,33).

         De aceea, vă îndemnăm să păstraţi dreapta credinţă mărturisită de generaţii de români şi să vă rugaţi lui Dumnezeu pentru sfinţirea vieţii prin Sfânta noastră Biserică Ortodoxă.

Dumnezeu să va ajute şi să vă binecuvinteze cu alese daruri!

Bibliografie recomandată:

Cozma Ioan, Relaţiile actuale dintre ortodocşi şi greco-catolici în România, ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2011
Dragomir Silviu, Românii din Transilvania şi unirea cu Biserica Romei, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1963;
Dragomir Silviu, Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în secolul XVIII, vol.I, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002.
Iorga Nicolae, Istoria Bisericii Române, vol. 2, Bucureşti, 1930;
Nedei Grigore, Imperialismul catolic, o nouă ofensivă antiromânească, ed. Clio, Bucureşti, 1993;
Păcurariu Mircea, Uniaţia în Transilvania în trecut şi astăzi, ed. Episcop Nicolae Popovici, Oradea, 2006;
Stăniloae Dumitru,Uniatismul din Transilvania, opera unei întreite silnicii, în BOR, an. LXXXVII, 1969, nr. 3-4, p. 355-390;
Stăniloae Dumitru,Uniatismul din Transilvania, încercare de dezmembrare a poporului român, Bucureşti, 1973, 207 p.;
Stăniloae Dumitru,Rolul Ortodoxiei în formarea şi păstrarea fiinţei poporului român şi a unităţii naţionale, în “Ortodoxia", an. XXX, 1978, nr. 4, p. 584-603.

Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Râmnicului