Stema

Între îndatoririle statutare ale unei eparhii, se numără şi aceea de a-şi alcătui o stemă - semnul convenţional care o reprezintă şi care se utilizează pe antetele instituţiei, pe Sigiliile oficiale, pe bunurile pe care le produce, pe publicaţiile editate etc. Conform art. 198 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, stema unei eparhii se stabileşte de Sfântul Sinod.

De obicei, elementele simbolice şi decorative ale unei steme caută să definească, emblematic, caracteristicile esenţiale care individualizează instituţia în cauză, cu alte cuvinte, să reprezinte o personalizare grafică a acesteia.

Transformările jurisdicţionale şi înnoirile spirituale care s-au petrecut în Patriarhia Română după 22 decembrie 1989, precum şi înfiinţarea de noi eparhii, înălţarea altora în rang, aşezarea sub oblăduirea unor patroni spirituali etc, au postulat, cum era şi firesc, reconsiderarea întregii problematici a stemelor eparhiale.

Astfel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa din 4 iulie 2001, a aprobat "să se transmită fiecărei eparhii fişa stemei elaborată de Cancelaria Sfântului Sinod". Potrivit acesteia, într-o stemă trebuie să se regăsească următoarele elemente heraldice bisericeşti: cârja arhierească şi crucea, omoforul arhieresc, mantia arhierească, chipul unui sfânt purtând în mâini cruce, chivot, doi îngeri sau doi lei, monograma lui Hristos, şiragul de mătănii, ş.a.

Pentru aplicarea acestei hotărâri sinodale, Preasfinţitul Părinte Gherasim Cristea a instituit la Centrul Eparhial o comisie sub preşedinţia Pr. Emilian Groşenoiu, vicar administrativ, alături de Pr. Constantin Cîrstea, consilier cultural, Diac. Cristian-Ioan Cioteanu, specialişti în heraldică şi personalităţi din domeniul istoric şi cultural din judeţul Vâlcea.

Varianta finală a fost supusă Permanenţei Consiliului Eparhial, care în şedinţa din 3 septembrie 2002 (Hotărârea nr. 4430), a aprobat noua stemă ce s-a înaintat spre validare Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Descrierea Heraldică:

Noua stemă a Arhiepiscopiei Râmnicului are următoarea descriere:

1. Scutul pe fond albastru deschis este suprapus pe o mantie arhierească stilizată, de culoare bleumarin, ce în partea superioară se încheie cu bucle legate cu şnur auriu, terminat cu doi ciucuri.

2. Scutul este susţinut, la dreapta şi la stânga, de doi îngeri care au aripi argintii şi brâu auriu.

3. Mantia este sprijinită pe crucea şi cârja arhierească încrucişate, şi este timbrată cu mitra episcopală cu medalioanele celor 4 Sfinţi Evanghelişti şi este ornată cu diferite motive florale, iar în mijloc este o acvilă (aquila valachica) bicefală imperială bizantină cu aripile larg deschise ţinând în gheare, la dextra o spadă şi la senestra o lună crai-nou, ca insemne ale puterii. Acvila nu poartă direct pe capete coroana princiară, ci deasupra acestora.

4. Scutul are un singur registru în care este chipul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, ctitorul Catedralei Arhiepiscopale de la Râmnic, ţinând în mâna stângă cârja arhierească şi binecuvântând cu mâna dreaptă.

5. Pe mantie, deasupra scutului, este monogramul creştin, iar de o parte şi de alta a scutului iniţialele Arhiepiscopiei Râmnicului, A şi R.

6. Mantia este încadrată în partea superioară de un şirag de mătănii ce se încheie la bază cu o cruce terminată cu un ciucure.

7. Întreaga stemă este aşezată pe o eşarfă bleu, pe care sunt redate cuvintele Mântuitorului "Pacea mea dau vouă" (loan XIV, 27)