Învăţământ religios

SCURT ISTORIC AL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI VÂLCEAN

Situat la intersecţie de drumuri comerciale, oraşul Rm. Vâlcea, legând Transilvania de Ţara Românească, a făcut posibile relaţiile comerciale dintre locuitorii de pe ambele versante ale Carpaţilor. Pentru ca aceste relaţii să se amplifice era necesar ca oamenii să ştie carte, să ştie să citească şi să scrie. Acest lucru a făcut ca Râmnicul să se impună ca un centru de cultură şi spiritualitate românească.

O contribuţie deosebită în dezvoltarea învăţământului râmniceam a avut-o episcopia de la Râmnic, atât prin cercul de cărturari format aici (sec. XVI) în şcoala de grămătici a episcopiei, cât şi prin sprijinul acordat în mod permanent românilor de peste munţi. În şcoala de grămătici s-au format cărturari veniţi de pe întreg pământul românesc, preocuparea de bază a şcolii fiind transcrierea în româneşte a manuscriselor păstrate în original şi traducerea din limba slavonă, rusă, greacă, latină. În timpul lui Constantin Brâncoveanu, această şcoală este transformată într-un factor determinant de cultură. Începand cu sec. XVII-XVIII, aici, pe lângă viitorii călugari, vor studia şi laici.

Când Oltenia a intrat sub stăpânirea austriacă, şcoala a fos închisă, iar episcopul locului face un memoriu către Curtea de la Viena prin care cere ca la Râmnic să rămână şcoală românească, iar la Craiova una latinească. Cu toate că nu a primit un răspuns pozitiv, episcopul Damaschin Voinescu, a înfiinţat aceste şcoli care erau patronate de biserică, iar după reîntoarcerea provinciei sub administraţie românească, acestea sunt preluate de stat.

Mai târziu, fiii râmnicenilor, după ce învăţau carte în oraşul natal, îşi continuau studiile în şcoli superioare.

Învăţământul vâlcean se dezvoltă în sec. al XVIII-lea, datorită înfiinţării la Râmnic de către Antim Ivireanul a tiparniţei râmnicene, centrul cultural de aici intrând în sfera circulaţiei marilor valori româneşti. Centrul tipografic al Râmnicului merită pe bună dreptate titlul pe care i l-a dat Nicolae Iorga de „capitală a tipografilor”, tiparniţa râmniceană înscriind o pagină de aur în istoria patriei, fiind un factor hotărâtor în procesul formării conştiinţei naţionale şi a culturii moderne româneşti. Literatura moral-creştină a contribuit mult la efortul de românizare al dogmelor bisericeşti, fiind pentru românii din Transilvania un mijloc de luptă împotriva catolicismului şi deznaţionalizării neamului românesc.

Nivelul şi calitatea învăţământului local, este reflectat şi de dezvoltarea literaturii ştiintifice, de faptul că cele mai înalte cuceriri ale ştiintei din acel timp erau cunoscute şi folosite în munca de zi cu zi.

Toate aceste lucruri au stat la baza dezvoltării învăţământului râmnicean, fapt arătat şi în zilele noastre prin obţinerea unor premii importante de către elevii râmniceni atât la olimpiadele naţionale, cât şi la concursuri internaţionale. Tinerii de astăzi nu fac altceva decât să ducă mai departe prestigiul învăţământului vâlcean, să păstreze cu sfinţenie preţioasă moştenirea lăsată de strămoşii lor.

Resurse învăţământ religios :