IPS Gherasim

Înaltpreasfinţia Sa Gherasim Cristea, Arhiepiscopul Râmnicului s-a născut la data de 14 noiembrie 1914, în localitatea Muntenii Buzăului, judeţul Ialomiţa, din părinţii Dumitru şi Maria Cristea, ca al doilea copil şi a primit la botez numele Gheorghe.

Înzestrat pentru viaţa monahală, în primăvara anului 1934, bătea la poarta Sfintei Mânăstiri Cernica, din judeţul Ilfov pentru a fi primit între ostenitorii păstrători ai rânduielilor Sfântului Calinic. A fost primit ca frate de mânăstire şi în acelaşi an s-a înscris la Seminarul Monahal de aici. După trei ani a fost tuns în monahism, iar în 1940 a fost hirotonit ierodiacon, iar mai apoi preot.

După desfiinţarea Seminarului Monahal, a trecut la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din Bucureşti, pe care l-a absolvit în anul 1942. În anul 1948 a obţinut diploma de licenţiat în Teologie la Facultatea din Bucureşti cu media 9,50.

Între anii 1943–1952 a slujit ca preot la Mânăstirea Antim din Bucureşti şi remarcându-se prin deosebite strădanii a fost distins cu rangul de Protosinghel. În toamna anului 1952, la 1 octombrie, a fost numit stareţ al Mânăstirii Căldăruşani, judeţul Ilfov, vestita ctitorie a lui Matei Vodă Basarab. Aici, vreme de aproape două decenii, a desfăşurat o bogată activitate pe multiple planuri, la loc de cinste situându-se restaurarea Sfintei Mânăstiri şi a dependinţelor acesteia, ce au fost distruse de incendiul din anul 1946, precum şi înfiinţarea unui muzeu mânăstiresc.

După 36 de ani de viaţă monahală, vrednicul de pomenire, Episcopul Chesarie l-a cerut Sfântului Sinod ca Arhiereu Vicar, la Eparhia Dunării de Jos, cu titulatura de Constănţeanul. Aici a slujit timp de patru ani, impulsionând munca cultural-misionară şi gospodărească la parohiile din Episcopie, iar la Centrul Eparhial a depus eforturi pentru ridicarea noilor cancelarii ale personalului administrativ-bisericesc de la Galaţi.

Se cuvine menţionat faptul că, în anul 1971 cu prilejul descoperirii la Niculiţel, judeţul Tulcea, a unei bazilici cu criptă în care erau şase martiri, a avut curajul de a-i prelua în taină şi a le aşeza sfintele moaşte la Mânăstirea Cocoş, salvându-le de teroarea ateistă.

În toamna anului 1975, la 16 octombrie, la cererea Preasfinţitului Episcop Iosif Gafton al Râmnicului şi Argeşului, în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales ca Arhiereu-Vicar al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, cu titulatura de Piteşteanul.

Timp de aproape un deceniu a slujit, cu frică de Dumnezeu şi dragoste de patrie şi neam, toate arhiereştile îndatoriri încredinţate de Episcopul Iosif şi Sfântul Sinod.

În ziua de 30 septembrie 1984, prin votul Colegiului Electoral al Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales Episcop titular al Eparhiei Râmnicului şi Argeşului, fiind înscăunat în vestitul jilţ arhieresc râmnicean de către Înaltpreasfinţia Sa Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, la data de 2 decembrie 1984.

În cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 18-19 iunie 2009 s-a luat hotărârea ridicării Episcopiei Râmnicului la rangul de Arhiepiscopie, iar Preasfințitul Părinte Gherasim la rangul de Arhiepiscop al Râmnicului.

  • Activitatea administrativă:

În plan administrativ-gospodăresc, colaborând eficient cu Comisia Naţională a Patrimoniului Cultural şi cu factorii de conducere din unităţile economice, a contribuit la consolidarea şi restaurarea majorităţii aşezămintelor de cult care fac prestigiul acestei zone: mânăstirile Cozia, Turnu, Stănişoara, Hurezi, Bistriţa, Dintr-un Lemn, Brâncoveni, Surupatele; schiturile Ostrov, Cornet, Iezer şi încă multe altele.

Performanţele administrative ale Înaltpreasfinţitului Părinte Gherasim s-au concretizat în anii din urmă prin construirea din temelii a Centrului cultural-religios Sfântul Ierarh Antim Ivireanul şi a unei cantine sociale la sediul Sfintei Episcopii. De asemenea, la propunerea Înaltpreasfinţiei Sale, din anul 1999, municipiul Rm.Vâlcea şi-a ales ca ocrotitor spiritual pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, la a cărui prăznuire participă an de an distinşi oaspeţi, ierarhi şi oficialităţi, preoţi şi credincioşi.

Membru activ al Sfântului Sinod, Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim, a funcţionat începând cu 22 mai 2000 ca locţiitor de Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, până la 22 octombrie 2000, dată când a fost ales şi înscăunat ca Mitropolit Înaltpreasfinţitul Teofan.

  • Alte activităţi:

În cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Înaltpreasfinţitul Gherasim face parte din Comisia Canonică, Juridică şi pentru Disciplină.

În perioada 1969-1997 a participat ca membru al delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române la 10 simpozioane şi întruniri teologice în Germania, susţinând referate şi comunicări în limbile română şi germană. Tot în această perioadă a participat în Elveţia, la Lucarno, timp de o lună, la un schimb de experienţă în cadrul Mişcării Ecumenice.

În anul 1988 a participat ca delegat al Sfântului Sinod la Mânăstirea Prodromu de la Sfântul Munte Athos.

Sub îndrumarea Înaltpreasfinţitului Părinte Gherasim, în toate şcolile se predă Religia, în spitale este asigurată asistenţa religioasă, în unităţile militare funcţionează biserici-capele cu preoţi deservenţi, iar în orfelinate şi azilele de bătrâni se desfaşoară o intensă activitate religios-morală şi de reintegrare socială.

  • Activitatea culturală:

Activitatea în plan cultural este reflectată în Revista Renaşterea, publicaţie de spiritualitate creştină a Sfintei Episcopii a Râmnicului.

  • Lucrări:

Dobândind din tinereţe interes pentru cercetarea istoriei Bisericii romaneşti, Preasfinţitul Părinte Gherasim, venind în zona istorică a Olteniei, s-a preocupat pentru punerea în valoare a tradiţiilor şi patriotismului acesteia, prin intermediul cărţii. În sensul acesta, a semnat şi a publicat o serie de lucrări de referinţă:

- „Războiul de independenţă în documentele Episcopiei Râmnicului şi Argeşului”, Ed. Sfintei Episcopii a Râmnicului, Rm. Vâlcea, 1977, 105 p. + 39 ilustr.;

- „Preotul Radu Şapcă, omul şi epoca sa”, Rm. Vâlcea, 1978, 125 p.;

- „Un paşoptist de seamă – preotul Radu Şapcă”, Rm. Vâlcea, 1988, 363 p.;

- „Sfântul Calinic Cernicanul - un sfânt printre oameni”, Rm.Vâlcea, 1996, 94 p.

- „Istoria Mânăstirii Govora”, Rm. Vâlcea, 1995, 140 p. + 11 ilustr.;

- „Istoria Mânăstirii Căldăruşani”, Rm.Vâlcea, 1997, 180 p. + 50 ilustr.

- „Viaţa Sfântului Martir Constantin-Vodă Brâncoveanu şi a celor împreună pătimitori cu Dânsul”, Ed. Episcopiei Râmnicului, Rm.Vâlcea, 2001, 200 p.

- „Carte de rugăciuni”, tipărită cu îngrijirea şi binecuvântarea P.S. Episcop Gherasim de către Fundaţia „Nişte ţărani”, 2000.

- „Carte de rugăciuni pentru trebuinţele creştinului ortodox”, tipărită cu îngrijirea şi binecuvântarea P.S. Episcop Gherasim, Episcopia Râmnicului, Rm.Vâlcea, 2002.

- „Istoria Mânăstirii Hurezi”, Editura Episcopiei Râmnicului, Rm. Vâlcea, 2003.

  • Articole şi studii:

A publicat în revista „Mitropolia Olteniei”, în „Renaşterea”, revista Eparhiei Râmnicului şi alte publicaţii cultural-religioase nenumărate lucrări, studii, articole, reportaje, recenzii, etc., cu caracter istoric, dintre care amintim:

- „Preoţi acuzaţi ca instigatori ai răscoalei din 1907, în fostul judeţ Romanaţi”, în „BOR", XCV (1977), nr. 1-3, p. 68-70;

- „Oltul şi Jiul, punţi naturale între românii de pe ambii versanţi ai Carpaţilor”, în Mitropolia Olteniei, nr. 1-2, 1980, p. 7-13.

- „Date despre războiul de Independenţă în arhiva vlădiceasca de la Râmnicu Vâlcea”, în M.O., nr. 4-6, 1977, p. 307-310.

- „Mânăstiri vâlcene în timpul revoluţiei de la 1821”, in M.O., nr. 4-6, 1981, p. 182-186.

- „Slujitori bisericeşti din Eparhia Râmnicului şi Argeşului în timpul ocupaţiei străine 1916-1918”, in M.O., nr. 10-12, 1983, p. 760-765.

- „Cartea ca mijloc de afirmare şi propăşire culturală în gândirea şi opera episcopului Chesarie al Râmnicului”, în M.O., nr. 4-6, 1981, p. 284-287.

- „Câteva date privind începutul învăţământului clerical în Oltenia”, în M.O., nr. 1-2, 1979, p. 106-112.

- „Primul proiect cunoscut de «Şcoală înaltă» a lui Matei Basarab”, în M.O., nr. 9-10, 1983, p. 632-635.

- „Biserica parohiala din Cândeşti-Albeşti”, în M.O., nr. 3-6, 1980, p. 282-285.

- „Bucurie aniversară la reşedinţa Centrului Eparhial de la Râmnicu Vâlcea”, în M.O., nr. 11-12, 1976, p. 913-916.

- „Prea Sfintitul Episcop Iosif Gafton, de trei decenii succesor al vlădicilor râmniceni”, în M.O., nr. 10-12, 1979, p. 799-801.

- „Adunarea pentru pace a preoţilor din judeţele Argeş, Olt şi Vâlcea”, în M.O., nr. 11-12, 1983, p. 811-826.

- „Cronică aniversară privind comorile culturale ale trecutului românesc”, în M.O., nr. 11-12, 1978, p. 185-186.

- „Piatră de hotar în istoria nouă a Patriei”, în „IBMP", 1984, nr. 1, p. 5-7;

- „Ecouri despre Independenta de Stat a României în 1877, consemnate în presa germană din Transilvania”, în Almanahul Parohiei Ortodoxe Române din Viena, 1978, p. 173-174.

- „Vechimea folosirii limbii literare în Biserica Ortodoxă Română”, în Revista Luceafărul în Austria, Viena, anul IX, nr. 1-4, 1980, p. 8-9.

- „Scrisori inedite de la Popa Şapcă”, în Magazin Istoric, nr. 6, 1963, p. 18.

- „Corespondenţa inedită a Mitropolitului Andrei Şaguna cu Episcopul Calinic de Râmnic”, în Telegraful român, nr. 1-2, 1984, p. 3.

- „Cozia, şase veacuri de zbuciumată istorie”, în IBMP, Rm.Vâlcea, nr. 3, 1986, p. 41-49.

- „Pentru pacea a toată lumea”, în „IBMP", 1986, nr. 3, p. 17-21;

- „Revoluţia de la 1848 în Ţara Românească”, în IBMP, 1988, nr. 5, p. 18-27;

- „Omul potrivit la locul potrivit (Antim Ivireanul)”, în Renaşterea, anul XI, Nr.3, iulie-septembrie, 2000, p.1-2.

- „Sfinţii Martiri Străromâni de la Niculiţel” – Renaşterea, anul XII, Nr. 2, aprilie-iunie, 2001, p. 1-3.

- „Cultul sfinţilor români – Sfântul Antim Ivireanul”, în „Lumina lumii”, Nr. 3, 1995, p.4-7.

- „Biserica Ortodoxă la sfârşitul mileniului doi”, în „Lumina lumii”, Nr. 5, 1996, p.2.

- „Miron Cristea, primul patriarh al României”, în „Lumina lumii”, Nr. 7, 1998, p.10-11