Vocaţia Mărturisitoare a Bisericii. De la Taina Sfântului Botez la jertfa martirică

În contextul proclamării Anului Omagial 2011 al Tainei Sfântului Botez şi al Căsătoriei în Patriarhia Română, totodată având în vedere tradiţia monahală din zona Vâlcii, precum şi jertfelnicia monahismului românesc de-a lungul veacurilor, am organizat la Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Râmnicului, Simpozionul Internaţional „Vocaţia Mărturisitoare a Bisericii. De la Taina Sfântului Botez la jertfa martirică ”.

Acest simpozion a cuprins două părţi:

Comunicările părţii întâi au avut ca temă generală „Taina Sfântului Botez şi Taina Sfintei Căsătorii”, iar partea a doua a cuprins comunicări cu privire la monahismul românesc, la Decretul 410/1959 şi suferinţele prin care au trecut mănăstirile din cuprinsul Patriarhiei Române.

Desigur că ne-am gândit şi la mărturisirea credinţei şi la martiriul Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, fost Episcop al Râmnicului (1705 – 1708), pentru că acest simpozion s-a desfăşurat în ziua de 26 septembrie a.c., în cadrul manifestărilor spiritual-culturale dedicate sărbătoririi ocrotitorului oraşului Râmnicu-Vâlcea şi al Eparhiei noastre.

Biserica Ortodoxă are vocaţia mărturisirii adevărului de credinţă pentru viaţa veşnică de la Mântuitorul Iisus Hristos: „Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este Fiul Său. Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa ” (I Ioan 5,11- 12).

Aceasta pentru că Biserica este plină de Sfânta Treime care mărturiseşte în cer: „Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh şi Aceştia trei Una sunt” (I Ioan 5,7), iar pe pământ Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt lucrează prin Sfânta Biserică: „Drept aceea mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28,19).

Învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos a fost mărturisită şi propovăduită lumii de Sfinţii Apostoli şi urmaşii lor.

Toţi oamenii care vin la creştinism, mărturisesc mai întâi adevărul de credinţă (Simbolul Credinţei) în cadrul Sfintei Taine a Botezului, iar în Taina Căsătoriei, creştinii mărturisesc iubirea jertfelnică a lui Dumnezeu pentru oameni. Am putea spune că viaţa creştinului trebuie să fie o permanentă mărturisire a milostivirii lui Dumnezeu care s-a făcut Om pentru a noastră mântuire: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 32-33).

Tot în Biserică, mai avem o categorie deosebită de mărturisitori şi aceasta este monahismul.

Monahii îşi asumă în mod plenar chemarea de a mărturisi pe Hristos-Fiul lui Dumnezeu în orice situaţie, şi de libertate şi de prigoană (cf. Marcu 10,29- 30), „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia Crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8,34).

De la întemeiere şi până astăzi, Biserica Mântuitorului Hristos, „Stâlp şi temelie a adevărului” (cf. I Timotei 3,15) a avut mulţi mărturisitori, mucenici şi martiri. Între ei se numără şi Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, sărbătorit în fiecare an, în mod deosebit în Arhiepiscopia Râmnicului fiind ocrotitor ales din anul 1999.

Anul acesta Sfântul Ierarh Antim a adunat la sărbătoarea sa mulţime de ierarhi (Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului; Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei; Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului; Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului; Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului; Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei; Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului; Preasfinţitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor; Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii; Preasfinţitul Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei; Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord; Preasfinţitul Părinte Andrei Făgărăşeanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului), preoţi, diaconi, monahi şi credincioşi, precum şi pe „prietenul întru mărturisire”, Sfântul Grigorie Decapolitul de la Mănăstirea Bistriţa Olteană.

La lucrările Simpozionului au participat cu comunicări, Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, preoţi (şi din Biserica Coptă Egipteană), monahi, profesori şi oameni de cultură.

Aceste comunicări au fost adunate într-un volum intitulat „Vocaţia mărturisitoare a Bisericii”, ca semn al recunoştinţei noastre adusă lui Dumnezeu pentru toţi mărturisitorii „Adevărului Întrupat” (cf. Ioan 14,6).

Mulţumim Înaltpreasfinţitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului care a binecuvântat organizarea simpozionului, precum şi tuturor autorilor de studii din cuprinsul volumului.

Îl rugăm pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul să binecuvânteze pe toţi ostenitori organizării sărbătorii lui şi pe toţi pelerini rugători şi mărturisitori prin credinţă şi fapte bune.

† Emilian Lovişteanul
Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului