Albumul "Cetăţile credinţei"

Ţinutul din dreapta Oltului - al Olteniei de sub munte - a fost din toate timpurile un loc de rugăciune, de întâlnire a omului cu Dumnezeu, iar poposirea aici, un bun prilej de a uita de grijile cele trecătoare şi vremelnice. Am considerat necesare aceste rânduri pentru o mai bună înţelege a relaţiei dintre cursul istoriei şi monument, dintre viaţă şi valorile ei.

Fie că vizităm acest ţinut încărcat de istorie şi împodobit cu multe monumente de arhitectură româ­nească, fie că le vizionăm într-un album, ele reprezintă un prilej de luminare sufletească şi de înnobilare românească.

Anul acesta, 2010, este unul omagial în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, dedicat Crezului Ortodox şi Autocefaliei româneşti. Pentru Eparhia noastră, la această bucurie duhovnicească se adaugă şi împlinirea a 160 de ani de la instalarea Sfântului Ierarh Calinic în slujirea de episcop al Râmnicului. De aceea, am găsit de cuviinţă să marcăm această întreită aniversare prin editarea unui album care pune în valoare toate aşezămintele monahale - preţioase mărgăritare de sub „Cerurile Oltului".

Monumentele istorice sunt docu­mente care vorbesc în locul ctitorilor, ctitori proveniţi din toate păturile sociale, ele fiind reprezentative pentru istoria română bisericească - adevărate comori ale credinţei creştine.

Se impune o precizare: între toate spaţiile sud-carpatice supuse jurisdicţiei Eparhiei Râmnicului Noul Severin în cei peste 500 de ani, acest ţinut prezintă particularităţi ctitoriceşti deosebite faţă de celelalte regiuni ale ţării. In această zonă, a Vâlcii, găsim o densitate deosebită şi o varietate de ctitorii nemaiîntâlnită în alte părţi, dar şi un număr de monumente remarcabile, unde explozia folclorică stă la temelia modernităţii noastre.

Explicaţia de căpetenie a acestei situaţii rezidă în rolul şi locul Eparhiei Râmnicului în spaţiul românesc, dar şi în factorul economic ce a favorizat întreţinerea acestor monumente.

Veac după veac, toţi cei respon­sabili de existenţa acestor lăcaşuri sfinte ne-au transmis cu pioşenie sute de pisanii care grăiesc elocvent despre credinţa, despre solidaritatea obştească, dar şi despre importanţa socială a ctitorilor şi care îl menţi­onează aproape întotdeauna pe ierarhul locului şi, foarte rar, dar cu atât mai interesant, oferă unele detalii ale istoriei locale sau generale.

Dinamica ctitoriilor religioase vâl­cene din vremea acestui scaun vlădicesc are un interes deosebit pentru istoricul culturii, al artei şi al mentalităţii româneşti premoderne. „Cozia" lui Mircea cel Bătrân - cu o vechime de peste şase sute de ani -„Arnota" lui Matei Basarab, „Bistriţa Olteană'' a Banilor Craioveşti, „Hurezi-ul" domnitorului Constan­tin Brâncoveanu - încununarea sti­lului arhitectonic românesc în artabisericească - „Frăsineiul" Sfântului Ierarh Calinic - „Athosul româ­nesc" - şi „Mănăstirea Dintr-un Lemn", cu Icoana făcătoare de mi­nuni a Maicii Domnului, sunt măr­turii elocvente ale unui ţinut bine­cuvântat în care locuitorii au simţit în permanenţă purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Locul vâlcenilor şi al Vâlcei în vechea cultură românească se redes­coperă prin intermediul imaginilor care reflectă atât cultura vremii, cât şi grija ostenitorilor de a transmite mai departe moştenirea lor.

Albumul de faţă constituie o invitaţie pentru a redescoperi cărările celor care au văzut în acest ţinut un loc binecuvântat de Dumnezeu, împodobindu-1 cu mărgăritare - nestemate aşezăminte monahale - ale Cerurilor Oltului.

† GHERASIM,
Arhiepiscopul Râmnicului