Biserica Ortodoxă îl prăznuiește astăzi pe Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat

Astăzi, 8 februarie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat. Un fragment din moaștele sfântului se află la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea.

Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat a trăit pe vremea împăratului Licinius (308-321), trăgându-se după neam din Evhaita şi locuia în Iracleea, care se află lângă marea Neagră, unde împăratul îi încredinţase cârmuirea cetăţii Heracleea. El întrecea pe mulţi cu podoaba sufletului, cu frumuseţea trupului şi cu puterea cuvintelor; şi toţi căutau să-i câştige prietenia. Chiar şi Liciniu s-a găsit multă vreme în legătură cu el, cu toate că auzise că este creştin şi că defăimase pe idoli.

Odată Liciniu a trimis pe câţiva bărbaţi din Nicomidia, care erau de acelaşi rang cu Teodor, şi le-a poruncit să aducă cu cinste înaintea lui pe mucenic. Când aceştia s-au întors i-au spus lui Liciniu că fericitului Teodor credea că se cuvine mai degrabă ca împăratul să se ducă acolo, cu cei mai mari dintre zeii lui, fapt ce l-a determinat pe împărat să meargă îndată la Iracleea.

Sfântul Teodor, pregătit de mai înainte fiind prin vedenii ce i-au fost trimise în vis de Dumnezeu, când a auzit că Liciniu se apropie, a încălecat pe cal şi i-a ieşit înainte, cinstindu-l precum se cuvine. Împăratul Liciniu îl îndemnă pe fericitul Teodor, să aducă jertfă zeilor săi. Acesta cerând lui Liciniu zeii care ar fi voit să-i cinstească ca să îi ia mai întâi acasă, şi numai după aceasta să le aducă şi jertfe de obşte, împăratul dându-i voie, el a luat pe zeii cei de aur şi de argint, şi la miezul nopţii i-a sfărâmat, şi făcându-i pe toţi mici bucăţi şi i-a împărţit celor săraci şi celor lipsiţi.

Când s-a făcut ziuă Maxenţiu Comentarisie a spus împăratului, că a văzut capul zeiţei celei mari, Artemida, în mâinile unui sărac. De aceea, din porunca lui Liciniu, sfântul a fost prins şi adus înaintea lui, unde a fost supus la nenumărate chinuri şi apoi a fost aruncat în temniţă cu picioarele în butuci, unde a petrecut acolo nemâncat şapte zile.

După aceea iarăşi a fost scos şi supus la şi mai grele chinuri în timp ce era pironit pe cruce, în văzul mulţimii din care mulţi luau parte la chinuirea sfântului, care răbda chinurile cu ajutorul lui Dumnezeu. Văzând aceasta, au crezut în Hristos optzeci şi cinci de oameni şi după dânşii alţi trei sute de slujitori, a căror căpetenie era antipatrul Chestiu, care fiind trimişi să omoare pe cei dintâi, au crezut în Hristos.

Şi dacă Liciniu, a văzut că se face zgomot mult în cetate, a poruncit să i se taie capul sfântului. Dar mulţime multă de creştini s-a ridicat să-i oprească şi abia potolindu-i sfântul, şi făcând rugăciuni către Hristos, i-au tăiat capul, săvârşindu-şi astfel calea muceniciei sale. Iar sfintele lui moaşte au fost mutate din Iracleea la Evhaita, şi puse în locaşul părinţilor săi, precum a poruncit mucenicul, lui Avgar, tahigrafului său, să facă. Acesta, fiind de faţă la mucenicia lui, a scris mai pe larg toată istoria muceniciei sale, întrebările pe care le-a primit şi răspunsurile pe care le-a dat şi a mai descris şi vremea şi chipurile chinurilor sale de multe feluri, precum şi ajutorul pe care l-a primit de la Dumnezeu.

După multă vreme, în anul 1260, moaştele sfântului au fost duse la Veneţia, unde se află şi astăzi. Tot în Veneţia se află şi o statuie a Sfântului Teodor, aşezată pe un stâlp, din vestita piaţă a Sfântului Marcu. Un fragment din moaștele sfântului se află la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea.