Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul-Vâlcea cinstit în Biserica Ortodoxă Română (video)

Un minunat loc care te îmbie la linişte şi rugăciune se află la poalele munţilor Căpăţânii, la câţiva kilometri de Olăneşti, la Schitul Iezer-Vâlcea. Pe malul stâng al pârâului Cheia, se află această oază binecuvântată, unde s-a nevoit şi Cuviosul Antonie.

Acest fericit părinte Antonie, a trăit pe vremea domnului Matei Basarab şi a domnului Sfânt Martir Constantin Brâncoveanu. Un timp s-a ocupat cu negoţul, ca apoi, lăsându-l, să aleagă "neguţătoria cea sufletească". A îmbrăţişat viaţa monahală, în prea frumoasa pustie a Iezerului din ţinuturile Vâlcii. Dorind sa sporească nevoinţele monahiceşti, a cerut blagoslovenie Episcopului locului, Ilarion, să meargă la Sf. Munte Athos. Acesta cunoscând că este monah îmbunătăţit şi de mare folos multora, l-a sfătuit să renunţe. Cuviosul Antonie îi ascultă sfatul şi se aşează la Schitul de la Iezer. Are un rol important în refacerea schitului, căruia îi donează toate bunurile sale şi munceşte nemijlocit la zidirea chiliilor. Acestea se păstrează şi astăzi în partea de apus a bisericii.

Dornic de o viaţă de pustnic, cuviosul Antonie a găsit în munte o peşteră unde a stat câteva zile în rugăciune. În acest timp i-a apărut un înger cu mesaj divin, îndemnându-l să sape o biserică în stancă. Timp de trei ani, Cuviosul Antonie a dăltuit în stâncă sfânta biserică la circa 600 metri spre răsărit de schitul Iezer, într-o poieniţă ascunsă în pădurea ce acoperea muntele, împlinind astfel porunca divină. Tot aici el şi-a construit chilia în piatra stâncii, iar apoi şi-a găsit odihna veşnică în locul pregătit lângă peşteră, la 23 noiembrie 1720, având vârsta de 92 ani.

La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a săvârşit canonizarea Cuviosului Antonie de la Iezer, fiind trecut în calendar la data de 23 noiembrie.

Prin strădania Înaltpreasfintitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, Sfintele Moaşte ale Cuviosului Antonie au fost aşezate în Biserica Schitului Iezer, spre a fi cinstite şi închinate de credincioşi.