Istoric

Arhiepiscopia Râmnicului este una dintre cele mai vechi eparhii din ţara noastră şi fără îndoială moştenitoarea fostei Mitropolii a Severinului de la sfârşitul secolului al XIV-lea.

După ce în anul 1359, în timpul domniei lui Nicolae Alexandru Basarab, a fost recunoscută prima mitropolie românească - Mitropolia Ungro-Vlahiei - de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, în 1370, în Ţara Românească, s-a mai înfiinţat, în dreapta Oltului, Mitropolia Severinului, având ca mitropolit pe Antim Critopolos (1370-1381). Această Mitropolie a avut reşedinţa în Severin, însă datorită hărţuielilor ungurilor (1375), va fi mutată la Strehaia, ajungând în cele din urmă la Râmnic.

Când Severinul a revenit Ţării Româneşti, s-a reînfiinţat şi Episcopia din dreapta Oltului, cu numele de Episcopia Râmnicului Noul Severin, fapt întâmplat în timpul domnitorului Radu cel Mare, în anul 1503-1504. Această Episcopie a fost înfiinţată în amintirea Mitropoliei dispărute, a cărei biserică catedrală cu hramul “Sfântul Ierarh Nicolae”, a fost zidită pe locul unde se afla actuala catedrală. Ea avea în jurisdicţie viaţa religioasă a Olteniei depinzând direct de Mitropolia Ungro-Vlahiei.

Primul episcop al Râmnicului se pare ca ar fi fost Maxim Brancovici, ierarh de origine sârbă, care la puţină vreme a ajuns Mitropolit al Ţării Româneşti, însă numele lui nu figurează în pomelnicul Episcopiei, acesta deschizându-se cu numele episcopului Leontie 1532-1534 (?). De la înfiinţarea Episcopiei şi până în zilele noastre, la Râmnic au păstorit 40 de ierarhi dintre care se cuvine să menţionăm pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, patronul şi ocrotitorul oraşului Râmnicu Vâlcea şi Sfântul Ierarh Calinic Cernicanul, care a refăcut reşedinţa episcopală a Râmnicului.

Înfiinţându-se Mitropolia Olteniei (1939) şi Arhiepiscopia Craiovei (1946) cu reşedinţa la Craiova, Episcopia Râmnicului a rămas cu jurisdicţia teritorială asupra judeţelor Vâlcea şi Romanaţi.

În timpul Preafericitului Părinte Iustinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în 1948-1949 s-a elaborat, votat şi aprobat “Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române”, în care se menţiona, între altele, unirea Eparhiei Râmnicului Noul Severin cu Eparhia Argeşului, sub denumirea de Episcopia Râmnicului şi Argeşului, cu sediul la Râmnic, având ca episcop pe vrednicul de pomenire Preasfinţitul Părinte Episcop Iosif Gafton (1949-1984). Timp de aproape 51 de ani această Episcopie a avut in jurisdicţie judeţele : Vâlcea, Argeş, Olt şi o parte din Teleorman.

Din 1984 Episcopia Râmnicului este păstorită de Preasfinţitul Episcop Gherasim Cristea care a activat ca Arhiereu-Vicar la Râmnic încă din 1975. Înscăunarea Preasfinţiei Sale s-a facut la Râmnic în ziua de 2 decembrie 1984.

În anul 1990, reînfiinţându-se Episcopia Argeşului şi Muscelului, cu sediul la Curtea de Arges, Episcopia Râmnicului a rămas cu judeţele Vâlcea şi Olt. În această perioadă s-au restaurat majoritatea schiturilor, mânăstirilor şi bisericilor de mir, monumente istorice şi de artă din cadrul eparhiei, fapt pentru care Ministerul Cultelor şi Culturii i-a acordat Preasfinţitului Părinte Gherasim, „Diploma de excelenţă”, în anul 2005.

Începând cu data de 1 februarie 2008 şi-a început activitatea nou înfiinţată Episcopie a Slatinei, Episcopiei Râmnicului rămânându-i în jurisdicţie doar judeţul Vâlcea.

În cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 18-19 iunie 2009 s-a luat hotărârea ridicării Episcopiei Râmnicului la rangul de Arhiepiscopie, iar Preasfințitul Părinte Gherasim la rangul de Arhiepiscop al Râmnicului. Tot cu acest prilej, Cuv. Arhim. Emilian Nica, Eclesiarhul Mănăstirii Neamț și Lector Universitar în cadrul Facultății de Teologie "Dumitru Stăniloae" din Iaşi, a fost ales de Sfântul Sinod ca Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, cu titlul "Lovişteanul".