Seminarul Teologic

Adresa: Str. Antim Ivireanul, nr.17, Rm.Vâlcea, jud. Vâlcea
Tel/Fax: 0250.711570

e-mail: seminarvalcea@yahoo.com

Seminarul Teologic din Rm. Vâlcea a fost înfiinţat în anul 1837. Sărbătoarea acestei şcoli teologice este pe 6 decembrie - ziua pomenirii "Sf. Nicolae" – patronul spiritual al Seminarului. Activitatea didactică este îndeplinită de un numar de 24 de cadre didactice din care 12 sunt preoţi (7 titulari) - pentru materiile teologice, iar 12 sunt laici - pentru materiile de cultură generală. Şcoala are o durată de 5 ani şi este înscrisă în reţeaua de învăţământ preuniversitar de stat. În cadrul Seminarului funcţionează şi Şcoala de cântăreţi bisericeşti cu o durată de 3 ani.

Corpul profesoral al Seminarului Teologic şi al Şcolii de cântăreţi este compus din:
- Pr. Nicolae Proteasa - Omiletică şi Catehetică, Spiritualitate - Directorul Seminarului;
- Pr. Mihai Cojocaru - Tipic, Liturgică, Îndrumări misionare - Preot Spiritual al Seminarului;
- Pr. Petre Mateiescu - Limba greacă, Limba latină şi Istoria românilor;
- Pr. Ion Gavrilă - Muzica Psaltică şi cântare practică.
- Pr. Ion Iliescu - Vechiul şi Noul Testament;
- Pr. George Pomeneşte - Istoria Bisericii Ortodoxe Române şi Dogmatică;
- Pr. Laurenţiu Rădoi - Istoria Bisericii Universale şi Istorie Universală;
- Prof. Justin Androni - Cântare practică;
- Prof. Gelu Stratulat - Muzica liniară şi corală.

Scurt istoric al Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae” din Rm. Vâlcea

Istoria Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae” din Rm.Vâlcea începe cu anul 1837 când a fost terminată construcţia unei clădiri, destinate pregătirii viitorilor slujitori ai altarelor, în imediata apropiere a reşedintei episcopale de la Râmnic. Printr-o scrisoare datată 16 iulie 1837, episcopul Neofit al Râmnicului Noul Severin numea ca inspector şi profesor la Seminarul vâlcean pe protopopul Radu Tempea, preotul Vasile Teodorescu şi „maestrul de muzichie Hristea Grigoriu”.

Odata constituit corpul didactic, deschiderea oficială a cursurilor a avut loc la data de 8 noiembrie 1837 cu 30 de elevi interni (toţi fii de preot), eveniment la care au luat parte autorităţile bisericeşti şi laice ale Râmnicului, precum şi preoţi, călugări şi mireni.

Timp de aproximativ 10 ani, între 1837-1847, cursurile seminariale au avut o durată de numai 2 ani, însă din 1847 s-a primit dispoziţie ca Seminariile să îşi desfăşoare activitatea în cadrul unui ciclu şcolar de 4 ani. Se studiau materii atât din domeniul teologic cât şi laic: dogmatică, morală, istoria universal bisericească, muzica bisericească, rânduiala slujbelor bisericeşti, citirea, scrierea, gramatica, geografia şi aritmetica.

În acest context Seminarul şi-a desfăşurat activitatea nestingherit până la data de 7 aprilie 1847, când în Râmnic a avut loc un puternic incendiu care a distrus o bună parte din oraş, arzând acum şi Centrul Episcopal şi Seminarul. De la această dată Seminarul începe un lung şir de peregrinări, mutându-se pentru o perioadă în Metohul de la Craiova, apoi în casele serdarului Alecu Dârzeanu până în anul 1855. Acum, vrednicul de pomenire ierarh Calinic Cernicanul, cu aprobarea domnitorului, va reclădi vechea reşedinţă a Episcopiei şi Seminarul, care va funcţiona fără întrerupere până în 1901, când Seminariile de curs inferior (4 ani) au fost desfiinţate. Elevii acestor cursuri inferioare puteau fi hirotoniţi numai dacă urmau şi cursurile superioare ale Seminariile de la Iaşi şi Bucureşti.

Deoarece foarte multe parohii au rămas vacante, marele ctitor al învăţământului modern, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Spiru Haret, a hotărât reînfiinţarea a două Seminarii, unul dintre ele având sediul la Râmnicu Vâlcea. Cursurile nu au putut fi ţinute în vechiul sediu, drept pentru care atât ministrul cât şi episcopul Atanasie Mironescu au găsit de cuviinţă ca Seminarul să-şi deschidă cursurile la Mânăstirea Bistriţa, judeţul Vâlcea. Aici Seminarul şi-a desfăşurat activitatea doar până în anul 1911, când episcopul Râmnicului Ghenadie Gergescu a cerut Ministerului strămutarea Seminarului în vechea sa clădire din curtea Episcopiei.

Clădirea vechiului Seminar însă s-a dovedit improprie, deoarece cursurile aveau acum o durata de 8 ani, iar numărul elevilor seminarişti era în continuă creştere. Pentru că nu se puteau efectua modificări importante la vechea clădire, începând cu 1913 se ridică o nouă clădire pe terenul Episcopiei, în vechea stradă Carol I. Lucrările de construcţie s-au terminat în 1914 pentru aripa de pe strada Carol I, şi 1922 pentru aripa paralelă cu strada Capelei.

În noua clădire Seminarul îşi va desfăşura activitatea în condiţii foarte bune până în anul 1948, când a fost adoptată reforma învăţământului, care prevedea printre altele despărţirea şcolii de Biserică. Prin această lege Seminarului Teologic Sfântul Nicolae din Râmnicu Vâlcea a fost oprit să mai funcţioneze, iar clădirea şi toate dependinţele au fost trecute în patrimoniul statului. Localul a fost repartizat pe rând Şcolii Medii Tehnice de Comerţ, apoi Şcolii Medii de Fete, care ulterior a fost transformată în Liceu Teoretic „Vasile Roaită”, astăzi funcţionand cu denumirea de Colegiul Naţional „Mircea cel Bătran”.

Viitorii slujitori ai altarelor de pe întinsul Eparhiei vâlcene au fost pregătiţi în cadrul Seminarului Teologic „Sfântul Grigore Teologul” din Craiova, înfiinţat în anul 1952.

După evenimentele din decembrie 1989, firul istoric al Seminarului vâlcean se reia. La solicitarea P.S. Părinte Gherasim, Episcopul Râmnicului şi la propunerea Comisiei de Învăţământ a Cancelariei Sfântului Sinod, în 1990 s-a aprobat reinfiinţarea Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea.

Deşi s-au făcut nenumărate intervenţii pentru preluarea unui corp din fosta clădire a Seminarului, toate demersurile au rămas însă fără rezultat. În aceste condiţii, conducerea Seminarului, sprijinită de Episcopia Râmnicului şi de Comitetul de părinţi, a obţinut şi a amenajat în grabă fostul sediu al Unităţii Militare de Pompieri din Rm. Vâlcea. Clădirea, foarte veche şi insalubră avea doar două clase, un hol şi o mică încăpere (fosta baie) transformată ulterior în Cancelarie, toate pardosite cu beton şi încălzite cu sobe vechi improvizate.

Cursurile au început abia la data de 4 noiembrie 1990, cu un număr de 70 de elevi, repartizaţi în două clase şi cu trei preoţi profesori pentru disciplinele teologice, repetându-se istoria de la 1837. Aceştia erau:
- Pr. Prof. Ilie Ivan - absolvent al cursurilor de Doctorat, director şi profesor de Dogmatică şi limba latina;
- Pr. Prof. Nicolae Bălaşa - doctorand în Teologie, profesor de Vechiul şi Noul Testament, Istoria Bisericii Universale şi limba greacă;
- Pr. Prof. Ion Gavrilă - profesor de muzică psaltică şi liniară, cor şi Tipic bisericesc.
Disciplinele de cultură generală erau predate de profesori laici de la diferite licee din Rm. Vâlcea.

Din cauza condiţiilor improprii şi a lipsei de spaţiu, Seminarul va funcţiona în acest local doar un an, după care este nevoit să-şi schimbe sediul rând pe rând: în localul atelierului mecanic al Liceului „Mircea cel Batran” (atribuit din 1993 Liceului de Arte), în clădirea Grupului Şcolar Forestier (str. Gabriel Stoianovici, nr.1) şi în cele din urmă în clădirea Grupului Şcolar Sanitar din Rm. Vâlcea. Aici Seminarul a funcţionat până în 1997, an în care s-a mutat în noua clădire ce se afla în construcţie din septembrie 1996, cu finanţare din partea Ministerului Învăţământului, pe terenul Bisericii fostului Schit Inăteşti din Rm. Vâlcea. De remarcat este faptul ca acest local este prima construcţie din ţara destinată unui Seminar Teologic, aprobată a fi construită după 1989, în contextul în care celelalte Seminarii Teologice Ortodoxe îşi desfăşoară activitatea în vechile sedii sau în alte localuri provizorii.

În cadrul Seminarului actual, funcţionează din anul 1994 şi Şcoala de cântăreţi, cu o durată de 3 ani, pregătind viitorii cântăreţi bisericeşti de care este mare nevoie în Eparhia Râmnicului.