“MULŢI ANI!”
...Ne purtăm paşii, an de an, elegant, cu demnitate, sau nu... Mergem înainte şi totuşi... Uneori avem impresia că lucrul X sau Y s-a mai întâmplat, am mai dat peste el. Oare de ce?
Alteori, mergând, uităm să mai privim Cerul, floarea, norul sau pomul, frunzele lui. Nici nu ştim când vremea a trecut, când toamna, iată, ne-a părăsit şi-am fost binecuvântaţi cu strop gingaş de nea... E decembrie, e... Undrea, e luna lui Crăciun. Aleile şi toate câte ne-nconjoară sunt pregătite de sărbătoare, peste tot, în noapte, vezi brăduţi împodobiţi cu globuleţe strălucitoare, beteală multicoloră şi luminiţe câte vrei; magazine pline de dulciuri, de jucării, ce râd tainic în ferestre, aşteptând sosirea vreunui Moş Crăciun. Şi ne simţim mai uşori, mai buni, sufletele ne sunt inundate de căldură, de binecuvântată pace. De ce? Pentru că se Naşte Domnul cel Bun. Hristos se naşte în mijlocul nostru, Hristos se naşte în mijlocul întregii lumi, în mijlocul pământului, în peşteră. Hristos se naşte în sufletele celor ce cred. Cum? Dăruind şi dăruindu-se. Atât!
Ne aflăm, în prezent, aproape de mijlocul sărbătorilor de Crăciun, care au început încă de la 30 noiembrie şi au ca punct final praznicul Întâmpinării Domnului (2 februarie). Este o perioadă legată de personalitatea lui Iisus.
Cea mai mare Taină a creştinătăţii este, desigur, Naşterea Mântuitorului Hristos.
Fecioara L-a născut pe Ziditorul tuturor, fără de stricăciune, într-o peşteră săracă. Acolo L-a pus în ieslea dobitoacelor. Iar cei trei magi, văzând o stea care mergea de la miază-zi spre miază-noapte, L-au aflat pe Hristos Domnul şi, căzând, I s-au închinat, dăruindu-i ce aveau mai de preţ: aur (pentru că este Împăratul Împăraţilor, Împăratul Universului), smirnă ( pentru jertfa Sa) şi tămâie (pentru că este Arhiereul Arhiereilor). Este rezumatul condacului „Fecioara astăzi” (strofa I): „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte / Şi pământul peştera Celui neapropiat aduce; / Îngerii cu păstorii slavoslovesc / Şi magii cu steaua călătoresc. / Căci pentru noi s-a născut Prunc tânăr, / Dumnezeu Cel mai’nainte de veci.”
Steaua ce li s-a arătat magilor reprezintă cunoştinţa, Lumina (conform Lector dr.Sabin Preda - curs anul I Didactica, Facultatatea de Teologie Ortodoxa Bucuresti, an universitar 2009/2010, semestrul I).
Hristos merge cu magii, este în Stea, este Lumină. Lumina care a biruit întunericul păcatelor noastre, Scânteia răcoritoare, dătătoare de viaţă.
Magii caută Adevărul, cu sinceritate. Ei sunt reprezentanţii înţelepţilor vremii şi, deşi erau haldei (păgâni), anticipează ideea de mântuire la care au acces toţi.
În noaptea sfântă a Crăciunului, pe lângă versurile colindătorilor , ce se împletesc cu muzica duioasă a Îngerilor din înălţimi – căci numai în Naşterea Mântuitorului se unesc cele Cereşti cu cele pământeşti -, întâlnim şi un alt obicei, preluat de la germani: pomul (bradul) de Crăciun, care se îmbodobeşte în Ajunul Crăciunului.
Bradul se împodobeşte cu beteală, globuleţe, lumânari, în vârful său punându-se o stea, iar sub cetina-i verde cadourile pentru cei mici şi pentru cei mari. În tot acest timp se cântă „O, brad frumos!”.
Colindele sunt de două feluri: religioase şi laice. Cele religioase, creaţii ale unor teologi subtili, din care reiese o acţiune permanentă de catehizare, se referă la istoria mântuirii, prezentând, în structuri poetice deosebite, conţinutul celor 7 taine şi preceptele vieţuirii creştine, iar colindătorii îi preînchipuie pe cei 12 Apostoli ai lui Hristos, actul în sine fiind o Liturghie în miniatură: liturghia laică. Ne întâlnim, acum, cu Dumnezeu şi cu oştile cele îngereşti, cu Maica Domnului şi cu Sfinţii rugători, cu profeţii şi drepţii Vechiului Testament, cu Adam cel păcătos, cu Irod cel plin de răutate, cu Steaua ce străluceşte, cu Pilat nevinovat şi “Maica Sântămărie”, cu “Sfânt Nicoară”, cu “Iuda vânzătorul” şi cu Botezul lui Hristos în Iordan, când s-a sfărâmat zapisul pe care Adam
l-a dat diavolului; cu Judecata de Apoi, “Când va sta Hristos în jeţ / Ca să judece pe toţi, / Pe cei vii şi pe cei morţi”, cu Pluguşorul şi Sorcova etc., care au o funcţie evidentă de propiţiere, de urare.
Textul Pluguşorului (conform Prof.univ.dr. Sabina-Cornelia Ispas, curs Folclor si Ortodoxie, anul IV, Teologie - Litere, Facultatea de Teologie Ortodoxa Bucuresti, anul universitar 2001/2002) este cel mai expresiv, este foarte unitar, având funcţie expiatorie, care se manifestă, în cadrul comunităţii, cu aceleaşi funcţii de protejare pe care le au MOLITFELE Sfântului Vasile cel Mare.
În Pluguşor, seceratul revine, în exclusivitate, părţii feminine.
O etapă superioară în desfăşurarea dramatică a Pluguşorului o reprezintă însămânţarea, simbol al Parabolei Semănătorului, pe care a spus-o Iisus ucenicilor Săi.
Tot pe 1 ianuarie, copiii merg cu Sorcova.
Crengile înflorite ale Sorcovei sunt mlădiţele puse la înflorit de Sfântul Andrei, o reiterare a Parabolei Viţei-de-vie şi a mlădiţelor sau coardelor care ies din ea.
Vegetalul acesta învigorat este şi simbolul Crucii, substanţă vegetală pe care S-a răstignit Iisus, Cel care a adus această renaştere.
Vegetalul care ne atinge la 1 ianuarie e dătător de viaţă veşnică.
Colindele (religioase şi laice) sunt scrise în ritmul vioi al poeziei populare; cele religioase au finalul construit sub forma unei laude, a unei constatări sau a unei rugăminţi adresate lui Dumnezeu: “Pe Fiul în al Său Nume / Tatăl L-a trimis în lume / Să se nască / Şi să crească, / Să ne mântuiască » (« O, ce veste minunată ! ») ; « Fie lăudat, / Binecuvântat, / De-a pururi. Amin, / De-a pururi. Amin ! » (« Praznic luminos »).
Dintre toate sărbătorile creştineşti, niciuna nu s-a înveşmântat, la noi, într-o mai bogată revărsare de poezie şi cânt, de inspiraţie şi creaţie religioasă, ca Sărbătoarea Sfintei Naşteri!
Vă doresc să vă bucuraţi de acest lanţ de sărbători creştine, din care străluceşte, precum un Soare, Naşterea Domnului Hristos! Lăsaţi ca acest Soare să vă inunde inimile, iar steluţele de nea să vă facă să visaţi etern.
Să fiţi darnici, să fiţi buni, să dăruiţi, oricui, şi nu numai acum, în prag de Sfânt Crăciun, ci mereu, din prea plinul sufletului vostru, ori poate să vă dăruiţi!
“Mulţi ani!”
Nicoleta Enculescu
Română
English
Français
